1. Harul Tău în grele clipe,
Doamne mi-e de-ajuns,
Căci sub sfintele-i aripe,
El mă ţine-ascuns.
/: Sute de săgeţi aprinse
De la cel mişel,
Toate-n har pieri-vor stinse
De mă-ncred în El. :/
2. Harul Tău nu-l pot cuprinde,
E fără sfârşit,
Inima de cer mi-o prinde
Mai desăvârşit,
/: Şi mi-o umple de putere,
Să pot birui
Şi ispita şi durere,
Tot ce va veni. :/
3. Harul Tău se înnoieşte
Zilnic, cum ai spus!
Sufletul prin El primeşte
Liniştea de sus!
/: Jertfa mântuirii pline,
Mirul ei sfinţit
O ridic smerit spre Tine,
Domnul meu iubit. :/
4. Tu-mi eşti sfântă Moştenire,
Harul mi Te-a dat,
Şi-n eternă fericire
Sunt înveşmântat,
/: Laude şi osanale
Ţie-Ţi cânt mereu,
Pentru darurile Tale,
Dumnezeul meu. :/
I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 254.